si oricat as incerca tot nu ajung, tot nu ma apropii. degeaba ma grabesc, e in continuare mult prea inaintea mea, mult prea departe.
si chiar daca tu crezi ca ai fost langa mine, eu la fel de singura eram si atunci. cum sunt si acum. iar acum parca simt cum imi sufli in ceafa. as vea sa nu te mai simt acolo, dar daca ar insemna ca s-a terminat...
poate chiar ar trebui sa pleci. eu am facut-o deja. am plecat dar am ramas. si oricat as incerca nu ma mai pot intoarce.

ora 19.46, luni, noiembrie

si pana aici mi-a fost. inspiratia. care vine, vine calca totul in picioare.in picioarele cui? nici ea nu stie.eu nici atat.oricum fiecare si le stie pe ale lui. o expresie pe care o aud tot mai des si ma face sa ma intreb: "dar oare ei chiar si le stiu?"

cateodata poate ca da, dar sunt sigura ca de cele mai multe ori nu. cum nici eu nu stiu ce vreau de fapt sa spun acum.dar scriu si scriu ca poate aflu. si imi vine cateodata, un fior de mare dor. mai bine ma duc in dormitor.sa stau putin sa-mi adun gandurile. de parca ar sta cazute, insirate pe undeva. era bine sa fi fost asa. macar in felul asta stiam de unde sa le iau. dar cum nu stiu, le las acolo.la fel cum le-am gasit: imprastiate